Howard Schultz
Faină afacere Starbucks asta, nu, Vlad? Principiile care se află în spatele acestei mari şi profitabile afaceri. Ca orice lucru măreţ are în vârful piramidei un mic motoraş care îmbină întreg mecanismul. În cazul Starbucks este vorba de Howard Schultz.
Howard Schultz s-a născut la New York pe 19 iulie 1953, într-o familie germană de everei. A absovit în 1971 Carnasie High School, urmând apoi cursurile Universităţii Northern Michigan pe care a terminat-o în 1975 cu o diplomă în Comuncaţii.
După o scurtă perioadă petrecută ca agent de vânzări în cadrul Xerox, a devenit în 1979 manager general pentru un manufacturier suedez de cafea (Hammarplast). În 1981 a vizitat un distribuitor din Seattle pentru care a devenit Director de Marketing un an mai târziu. După o călatorie la Milano, a remarcat că existau cafenele la fiecare colţ de stradă (şi dacă mă întrebaţi pe mine nimic nu se compară cu bistrourile pariziene). A realizat că nu sunt doar un loc unde să-ţi bei cafeaua. Ele reprezintă un excelent ambient de socilizare, de relaxare. Vlad v-a explicat cum a adus toată acestă idee în America aşa că nu vreau să vă mai plictisesc cu asta.
Până la urma în spatele afacerii s-au aflat nişte idei şi principii solide. Problemele cu care se confruntă orice lider sunt legate de implementarea viziunii în mentalitatea angajaţilor. Toată lumea trebuie să tragă într-o singură direcţie.
Haide să ne uităm puţin peste modul de abordare a lui Schultz. Nu a văzut probleme foarte complicate, ci unele foarte simple de care s-a ţinut cu dinţii să le rezolve. Pentru început a realizat că există o competiţie care vrea acelaşi lucru şi nu prea avea de gând să-i lase să-i ia mâncarea de pe masă. S-a luptat să eradicheze comportamentul uman de autosuficienţă. Spre deosebire de Steve Jobs, pentru el nu există sărbătorirea unei victorii sau tururi de onoare. El nu vede succesul ca pe un titlu, ci ca pe ceva ce trebuie obţinut permanent.
Cu cât o companie creşte, cu atât deciziile vor fi luate mai greu. Este datoria unui lider să ia decizii pentru că asta se aşteaptă angajaţii de la el să facă. Cel mai rău lucru care se poate întâmpla este să ai un nivel ridicat al birocraţiei care împiedică fluenţa deciziilor. Schlutz e pregătit să ia decizii fără să dispună de cele mai complete informaţii.
Inovaţia este o componentă importantă în succesul Starbucks. Schultz, după cum a zis şi Vlad în articolul lui, a exploatat dezvoltarea tehnicii. Starbucks nu e doar locul unde poţi bea o cafea bună, poţi să şi intri pe net şi să dai „check in” pe Facebook. Îi ştim cu toţii pe ăia care se ducă la Starbucks doar ca să apară pe Facebook.
Stastisticile arată că un procent semnificativ dintre angajaţi nu se simt motivaţi să dea randamentul maxim la locul de muncă. Acestă survine în urma lipsei unei conexiuni cu liderul lor.
Într-o noapte, Howard Schultz a primit un telefon de la H Behar (fostul preşedinte Starbucks North America şi Starbucks International) fiind anunţat de moartea a trei angajaţi dintr-un magazin din Georgetown Washington D.C. în urma unui jaf armat. Surprinzător, Schultz nu a sunat imediat departamentul de relaţii cu publicul sau avocaţii. A luat primul avion de pe JFK cu direcţia Washington D.C., a cerut adresele familiior victimelor şi i-a anunţat personal pe fiecare în parte de tragedie. Asta denotă un mare caracter.
Un lider nu trebuie să-şi dezvolte doar partea operativă sau fizică. Accentul trebuie pus pe latura umană, pentru că în cele din urmă… corporaţiile sunt oameni.
Postări pe aceeași temă:
